Ce este durerea?
Durerea este o senzație neplăcută ce se manifestă sub diferite forme (arsură, înțepătură, crampă, greutate), de intensitate și întindere variabile. Durerea este asociată cu leziuni tisulare, reale sau potențiale, sau descrisă ca și cum aceste leziuni există.
Tratamentul durerii reprezintă cel mai convingător exemplu de justificare a tratamentului. Necunoașterea cauzei durerii are o mare importanță, deoarece în lipsa diagnosticului, tratamentul este uneori inutil și adesea periculos. De exemplu, este contraindicat să se administreze vreun analgezic unui bolnav suspect de apendicită.
Principalele boli însoțite de dureri sunt:
- durerea toracică – infarctul miocardic, pericardita, embolia pulmonară, edemul pulmonar acut, pleurezia, pneumotoraxul spontan
- dureri abdominale – apendicita, perforația unui ulcer gastroduodenal, ocluzia intestinală, pancreatita acută, sarcina extrauterină
- dureri ale unui membru – fracturi, artrite, nevrite, arterite, flebite
- dureri lombare – boli renale, discopatia lombară
Durerile pot fi, din punct de vedere al evoluției:
- dureri acute – colicile, durerile posttraumatice, durerile postoperatorii
- dureri cronice (persistă peste 6 luni) – durerile din cancere, durerile din leziuni nervoase periferice
În combaterea durerii se întrebuințează de obicei:
- opiul și alcaloizii săi (morfina, papaverina), cu indicație în infarctul miocardic, edemul pulmonar acut
- grupul cocainei, utilizat în afecțiunile stomatologice, ORL, oftalmologice etc.
- grupul atropinei (atropina, tinctura de beladonă), întrebuințat mai ales în spasmele și durerile gastrointestinale, durerile veziculare, renale etc.
- grupul pentazocinum: Piafen, Tramadolum etc.
- grupul acidului salicilic (acidul acetilsalicilic, salicilatul de sodiu – întrebuințate în nevralgii, cefalalgii, dureri reumatice etc.)
- revulsivele – mijloace de tratament local (aplicații locale de frig și căldură, fricțiuni, revulsive medicamentoase – băi și comprese de muștar ce combat durerea prin aplicații asupra regiunii dureroase)
Revulsivele influențează starea și funcția organelor prin derivarea sângelui, determinând o puternică vasodilatație a tegumentelor, cu decongestionarea organelor interne. Dintre acestea, căldura se aplică local, sub formă de comprese umede, calde, întrebuințându-se în dureri gastrice și intestinale, procese inflamatorii cronice ale organelor abdominale și pelviene. Punga cu gheață sau compresele reci calmează durerile datorate inflamației peritoneale, apendiculare, colecistice etc.
O regulă elementară în tratamentul durerii o reprezintă aplicarea acestuia numai după cunoașterea cauzei durerii. Nerespectarea acestui principiu poate duce la mascarea unei urgențe.
Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boala însăși. Ea poate fi mult înrăutățită de către factorii de mediu și cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută și este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate și adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase răman active în sistemul nervos timp de săptămani, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa de energie și schimbari în pofta de mâncare. Efectele emoționale includ depresie , supărare, anxietate și teama de reîmbolnăvire. O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la munca sa obișnuită sau la distracțiile sale.
Acuzele fecvente de durere cronica includ :
Durerea de cap
Durerea dorso–lombară (de șale)
Durerea legată de cancer
Durerea artritică
Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor)
Durerea psihogenă (durere datorată nu unei boli trecute sau leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioară).
Tratamentul durerii cronice de regula implică medicamente și terapie. Medicamentele folosite pentru durerea cronica includ analgezice, antidepresive si anticonvulsivante. Diferite tipuri de medicamente ajută persoanele cu diferite tipuri de durere. De obicei folosiți medicamente cu acțiune de lungă durată pentru durerile constante. Medicamentele cu acțiune de scurtă durată tratează durerile trecătoare.
Unele tipuri de terapie ajută la reducerea durerii dvs. Fizioterapia (cum este stretching-ul) precum și sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, înotul sau bicicleta) pot ajuta la reducerea durerii. Totuși, prea mult sport sau deloc poate dăuna pacienților cu dureri cronice. Terapia ocupatională vă învață cum sa vă adaptați ritmul și cum să vă realizați sarcinile obișnuite astfel încat să nu vă dăuneze. Terapia comportamentală vă poate reduce durerea prin metode (cum este meditația sau yoga) care va ajută să vă relaxați. Poate ajuta și la scăderea stresului.
Schimbările de stil de viață sunt o parte importantă din tratamentul durerii cronice. Somnul adecvat noaptea și nu moțăitul ziua trebuie sa ajute. Renuntarea la fumat de asemenea, deoarece nicotina din tigări poate face ca anumite medicamente să fie mai puțin eficiente. Fumătorii au mai multe dureri decat nefumatorii.
Majoritatea tratamentelor pentru durere nu vă vor anula complet durerea. În schimb, tratamentul va reduce gradul de durere pe care îl aveți și de câte ori apare. Vorbiți cu doctorul pentru a afla cel mai bun mod de a vă controla durerea.
Reabilitarea medicală cuprinde mijloacele complementare de refacere după o boală. Reabilitarea pacienților începe odată cu asistența medicală curativă, iar pentru pacienții aflați în terapie intensivă această reabilitare începe chiar de la începutul perioadei de internare datorită posibilităților crescute de apariție a complicațiilor funcționale pe toate aparatele și sistemele generatoare de dizabilități.
Reabilitarea medicală este un proces continuu ce necesită abordarea multidisciplinară coordonată de către medicul de reabilitare, din această echipă făcând parte: fizioterapeutul, asistentul medical, terapeutul ocupațional, ortezistul, logopedul, psihologul.
Reabilitarea precoce are rolul de a scădea perioada de spitalizare, de a scădea costurile spitalizării și de a diminua nivelul resurselor medicale implicate.
Rolul recuperării medicale este acela de a preveni agravarea deteriorării fizice și cognitive, de a ameliora funcții și de a preveni complicații ca: escarele, boala tromboembolitică, complicații respiratorii, impotența funcțională datorată mobilizării prelungite – modificări posturale, contracturi, spasticitate, leziuni nervi periferici, atrofii musculare, osificări heterotopice.
Este compus din:
– Odihnă (somnul), odihna activă şi managementul stresului (managementul energiei)
– Alimentaţia sănătoasă şi hidratare
– Munca şi mişcarea
– Educaţia
– Natura – Factorii naturali
Odihna: 7-9 ore pe zi – cine doarme mai puţin sau mai mult îşi scurtează viata.
Odihna prin somn, cel mai sanatos somn este noaptea intre ora 22:00 – 23:00 pana la 6:00 – 07:00 dimineata
Odihna poate să fie și activă. Odihna activă sau să faci ceva ce te destinde, ce te relaxează, să faci ce-ți place în viata: dans, înot, muncă placută intensă, mișcare, exercițiu fizic sau sport intens, cititul unei cărți, ascultarea muzicii, plimbarea cu prietenii prin parc (prin natură), etc.
Alimentația sănătoasă: mai puțina mâncare animală, proteină, grasime animală (lapte, brânză, carne, oua și derivate din acestea) și mai multă mâncare vegetală cum recomandă din ce în ce mai mulți doctori nutriționiști.
Hidratarea: 6-10 pahare de apă pe zi, de preferat minim 7-8 pahare (2 litri) de apă pe zi (apă si NU: cafea, băuturi dulci sau acidulate, sucurile de pe piață, de preferat apă plată sau chiar de la robinet – cine își permite poate pune un filtru pe bază de cărbune).
Munca și mișcarea: Munca (de preferat intensă) 8 ore pe zi. Mișcarea intensă în urma căreia să se transpire (mai ales pentru cei care au muncă sedentară, muncă de birou, etc.) minim 1 h pe zi sau lucrul în gospodărie, exerciții fizice, sportul, chiar urcatul scărilor și mersul pe jos minim 30-45 minute pe zi este sănătos.
Activități fizice și controlul greutatii. Managementul stresului (managementul energiei): Să luam viața așa cum este cu bune și mai puțin bune să nu lăsăm necazurile, stresul să ne doboare altfel sistemul imunitar va scadea, și la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea iminent boli, afecțiuni grave și chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare (BCV), atac vascular cerebral (AVC), etc.
Să găsim metode de a ne relaxa, de a ne detașa de stresul zilnic care ne poate aduce boli în viață astfel: ascultând muzica care ne relaxează, sau cititnd o carte, iesind cu prietenii sau animalele de companie în zone cu verdeață în care ne putem oxigena creierul și să ne simțim mai bine, să facem mișcare, exerciții fizice…Sportul face ca sistemul imunitar să fie mai rezistent și să ne simțim mai bine, să fim mai rezistenți la stres și să prevenim și chiar să vindecăm bolile care au fost declanșate de un stil de viață nesănătos.
Educația (care include și autoeducația, dezvoltarea personală): Educația este un alt factor important care intră în componența stilului de viață sănătos. Stilul de viață sănătos înseamnă să ne schimbăm modul de a trăi dar și modul de gândire (nesănătos) cu un mod de trai și de gândire sănătoasă constructivă, pozitivă.
Să renunțăm prin informare, educare, auto educare la obiceiurile proaste, nesănătoase și să le înlocuim prin obiceiuri bune, sănătoase pentru noi și cei din jurul nostru.
Recuperarea medicală este un domeniu de activitate multidisciplinar, cointeresând diverse specialități medicale, care au legătură cu refacerea sau ameliorarea stării de sănătate a unui individ, în diferite momente ale evenimentului morbid.
Recuperarea post-operatorie își propune ca obiectiv primordial reducerea deficitului funcțional pentru a permite pacientului recâștigarea maximei independențe. Recuperarea este necesară pentru a preveni instalarea sau permanentizarea deficitului funcțional, precum și pentru a minimaliza consecințele acestuia asupra independenței funcționale și calității vieții.
Pentru optimizarea rezultatelor reeducării funcționale este necesară implicarea activă a pacientului și a aparținătorilor acestuia în vederea desfășurării activității de recuperare post-operatorie.
După orice intervenție chirurgicală este nevoie de recuperare medicală, fie că aceasta este pe un timp scurt ca și durată, până la vindecarea completă, fie se poate prelungi, uneori fiind necesar să se aplice pe toata durata vieții sau pe toată durata deficitului motor.
Un mijloc terapeutic de bază al recuperării post-operatorii îl reprezintă terapia prin mișcare. Kinetoterapia se adresează atât leziunilor minore cât și celor majore, care pot fi soldate cu infirmități definitive ce necesită un timp îndelungat de recuperare.
Programul de recuperare trebuie să parcurgă în general mai multe etape. Protocolul de recuperare prin kinetoterapie trebuie început încă dinaintea intervenției chirurgicale, realizându-se astfel pregătirea pacientului pentru operație.